surdúc¹, surdúcuri, s.n. (înv. și reg.) coastă râpoasă și pietroasă; vale strâmtă cu versante repezi și prăpăstioase. Vezi definitia »

CIURÚC, ciurucuri, s. n. Lucru fără valoare, rămășiță bună de aruncat, rest care nu mai e bun de nimic. ♦ Fig. (Depr.) Om care nu e bun de nimic, vrednic de dispreț. – Din tc. čürük. Vezi definitia »

TRABÚC s.n. Țigară de foi. [< germ. Trabuko, cf. sp. trabuco]. Vezi definitia »

EUNÚC s.m. 1. Bărbat castrat căruia îi era încredințată paza unui harem la musulmani. 2. (Fig.) Om laș, fricos, lipsit de energie. [< fr. eunuque, it. eunuco, cf. gr. eunoukhos]. Vezi definitia »

papúc (papúci), s. m. – Pantof ușor (de casă), cipic. – Mr., megl. păpuță. Tc. papuç, din per. papuš (Eguilaz 328; Roesler 601; Șeineanu, II, 282; Lokotsch 1625), cf. ngr. παπούτσι, fr. babouche, it. babuccia, sp. babucha. Rezultatul normal ar fi *papuci; sing. actual a fost reconstituit după pl. (Byck-Graur, BL, I, 23). – Der. papucar, s. m. (cizmar, producător și vînzător de papuci); papucărie, s. f. (meseria papucarului; atelier și magazin de papuci); papugiu, s. m. (cizmar, potlogar, pișicher), din tc. papuci, nume de servitor care se îngrijea de pantofii lăsați la intrarea într-o casă, de unde evoluția semantică, cf. ngr. παπουτσής; papugerie, s. f. (potlogărie, înșelătorie). Vezi definitia »