Definita cuvantului tăvălug
TĂVĂLÚG, tăvălugi, s. m. 1. Unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulți cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ și la netezirea și tasarea solului înainte și după însămânțare; cilindru greu, folosit la anumite mașini pentru fărâmare, îndesare, nivelare etc. ◊ Expr. A se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a tăvălugul (sau, adverbial, tăvălug) = a se duce (sau a face pe cineva să se ducă) de-a rostogolul. 2. Instrument rudimentar de treierat. [Pl. și: (n.) tăvăluguri. – Var. tăvălúc s. m.] – Tăvăli + suf. -ug.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tăvălug
-FÚG elem. „care alungă, respinge”. (< fr. -fuge, cf. lat. fugus) Vezi definitia »
HIDROFÚG, -Ă adj. hidrofob (I, 1). (< fr. hydrofuge) Vezi definitia »
ieftenșúg, ieftenșúguri, s.n. (înv.) 1. milă, îndurare, miluire, milosârdie. 2. ieftinătate. Vezi definitia »
ȚUG, țuguri, s. n. (Reg.) Tren. – Din germ. Zug. Vezi definitia »
COȘCIÚG, coșciuge, s. n. 1. Sicriu. 2. (Reg.) Coșniță de papură în patru colțuri. [Var.: cosciúg s. n.] – Din sl. kovŭčegŭ (după coș1). Vezi definitia »