CAIONI (CĂIANU), Ioan (1629-1687, n. Leghia, jud. Cluj), umanist român din Transilvania. Autor al unei antologii muzicale („Codex Caioni”) în care figurează și dansuri populare românești. I se atribuie cronica în versuri despre sfîrșitul domniei lui Vasile Lupu. A întemeiat o tipografie la mănăstirea Șumuleu-Ciuc, unde a fost stareț și custode. Autorul istoriei Ordinului franciscan de la Șumuleu. Primul român cu preocupări de botanică („Herbariu”). Vezi definitia »

prearvuní,, prearvunésc, vb. IV (înv.) a reține cu anticipație (dând o sumă de bani). Vezi definitia »

năvârní, năvârnésc, vb. IV refl. (reg.) 1. (înv.) a se încumeta, a îndrăzni. 2. a se strădui, a se trudi. Vezi definitia »

ștefăní, ștefănésc, vb. IV (reg.) 1. a fura cu îndemânare. 2. (în expr.) a o ștefăni = a o șterge. Vezi definitia »

GUNGUNÍ, pers. 3 gungunește, vb. IV. Intranz. v. gânguri (2). Vezi definitia »