brázdă (-de), s.f. – 1. Fîșie îngustă de pămînt tăiată și răsturnată cu plugul. – 2. Răzor, teren însămînțat, terasă. – 3. Bulgăre de pămînt. – 4. Polog. – Mr., megl. brazdă. Sl. brazda (Miklosich, Lexicon, 42; Slaw. Elem., 15, Cihac, Berneker 75); cf. bg., sb. brazda, rus. borozdá. Der. brăzda (var. brăzd(u)i, brezda, îmbrăzda), vb. (a trage brazde: a tăia); brăzdar, s.n. (fierul plugului); brăzdător, s.n. (brăzdar); brăzdătură, s.f. (brazdă); brăzdoi, s.n. (brazdă greșită). Vezi definitia »

ANGIOSCLERÓZĂ s. f. scleroză vasculară. (< fr. angiosclérose) Vezi definitia »

oculátă (oculáție), s.f. (înv.) descindere a magistratului pentru examinarea personală a unui fapt. Vezi definitia »

STATUÉTĂ s. f. statuie mică. (< fr. statuette, it. statuetta) Vezi definitia »

înfrunțitúră s.f. (reg., înv.) lucrare începută, dar neterminată; înfrunțeală. Vezi definitia »