EXECÚȚIE s.f. 1. Executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. ♦ Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. [Gen. -iei, var. execuțiune s.f. / cf. fr. exécution, lat. executio]. Vezi definitia »

păucălíe s.f. (reg.) om zănatic, smintit. Vezi definitia »

fierătáie s.f. pl. (reg., înv.) piese multe de fier. Vezi definitia »

VLÁVIE, vlavii, s. f. (Înv.) Vlagă. – Et. nec. Vezi definitia »

CONCÉSIE s. f. 1. cedare, renunțare (la ceva) în interesul altuia. ◊ compromis. 2. figură retorică constând din acordarea unei aprobări părții adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu ușurință; epitropă. (<fr. concession, lat. concessio) Vezi definitia »