ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. Vezi definitia »

ACHINETOSPORÁNGE s. m. sporange având funcția de organ de rezistență și de înmulțire. (< fr. akinétosporange) Vezi definitia »

hodroáge s.f. pl. (reg.) cizme vechi și prea mari pentru un picior mic; șotoroage, șotroage, târâitoare. Vezi definitia »

BRIDGE s. n. Numele unui joc de cărți. [Pr.: brigi] – Din fr., engl. bridge. Vezi definitia »

prelínge, prelíng, vb. III (reg.) a linge îndelung, a netezi bine cu limba (vaca prelinge vițelul la naștere). Vezi definitia »