PIRONÍT, -Ă, pironiți, -te, adj. 1. Bătut, înțepenit, fixat în piroane. 2. Imobil, nemișcat, încremenit. – V. pironi. Vezi definitia »

zorcăít, -ă, adj. (reg.) murdar. Vezi definitia »

TRAHÍT, trahite, s. n. Rocă vulcanică de formație recentă, cu compoziție asemănătoare cu a sienitului, folosită ca piatră de construcție. – Din fr. trachyte. Vezi definitia »

PIROFÍT, -Ă adj. (Despre plante) Ale cărei organe subterane profunde pot supraviețui focului sau ale cărei semințe posedă un înveliș gros lignificat, care plesnește sub efectul căldurii incendiului, favorizând germinarea semințelor respective. [< fr. pyrophyte, cf. gr. pyr – foc, phyton – plantă]. Vezi definitia »

CĂLĂRÍT s. n. Călărie. – V. călări. Vezi definitia »