PEHBLÉNDĂ s. f. oxid natural de uraniu, radioactiv, negru ca smoala și lucios. (< fr. pechblende, germ. Pechblende) Vezi definitia »

MITÓZĂ s. f. mod de înmulțire a celulelor vii, prin transformări în structura nucleului, care se divide indirect; cariochineză. (< fr. mitose) Vezi definitia »

CUCÚLĂ s.f. Veșmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecționat din stofă groasă și aspră. [< lat. cucullus, cf. fr. cuculle]. Vezi definitia »

INFRUCTESCÉNȚĂ s.f. (Bot.) Gruparea mai multor fructe la un loc. [Cf. fr. infrutescence]. Vezi definitia »

PĂLĂMÍDĂ¹, pălămide, s. f. 1. Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, cu tulpină înaltă, cu rădăcini adânci, cu frunzele întregi sau crestate, acoperite pe margini cu spini, care este foarte vătămătoare pentru semănături (Cirsium arvense). 2. Plantă erbacee bienală din familia compozitelor, cu frunze spinoase, păroase și cu flori roșii (Carduus crispus). – Din bg. palamida. Vezi definitia »