caravá, caravále, s.f. (reg., înv.) lemn încovoit în formă de arc, cu capetele legate printr-o coardă, folosit în facerea saltelelor; drâng. Vezi definitia »

ENERVÁ vb. tr., refl. a (se) înfuria, a (se) irita. (< fr. énerver) Vezi definitia »

ENERVÁ vb. I. tr., refl. A (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. [Cf. fr. énerver, lat. enervare]. Vezi definitia »

SUBIECTIVÁ vb. tr. a înfățișa, a prezenta (ceva) în felul său personal; a da un caracter personal. (< fr. subjectiver) Vezi definitia »

DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanță solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție. ◊ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desființa ca persoană juridică o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. dissolvere. Vezi definitia »