REȚÍNE vb. I. tr. 1. a ține în loc, a împiedica de la ceva. ◊ a ține închis, arestat, a priva de libertate. 2. a ține asupra sa, a păstra. 3. a rezerva. 4. a opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva. 5. a ține minte. 6. (jur.) a se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor. II. tr., refl. (fig.) a (se) stăpâni. (după fr. retenir) Vezi definitia »

VIBRAȚIÚNE s.f. v. vibrație. Vezi definitia »

JUXTAPÚNE vb. tr. a pune alături; a alătura. (după fr. juxtaposer) Vezi definitia »

caine=animal bot Vezi definitia »

RAȚIÚNE, ratiuni, s. f. Facultatea omului de a cunoaște si a pătrunde dincolo de aparențele lucrurilor și fenomenelor, operând cu judecăți si rationamente bazate pe logica umana consacrata; a avea ~ = a fi rational, logic in gandire sau exprimare. Vezi definitia »