zătúlă, zătúle, s.f. (înv.) zăgaz; oblon. Vezi definitia »

PÁTIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. ♦ Părtinire, parțialitate; dușmănie, ură. ♦ Loc. adv. Cu patimă = pătimaș. 2. (Înv. și pop.) Suferință fizică, caznă, chin; boală. ♦ (În credința creștină) Patimile Mântuitorului = suferințele îndurate de Isus Cristos. Săptămâna patimilor = săptămâna dinainte de Paști; săptămâna mare. [Var.: pátemă s. f.] – Din ngr. páthima. Vezi definitia »

HARȚÁBĂ s.f. (Reg.) Epitet dat unei femei de moravuri ușoare. Vezi definitia »

MIMÉZĂ s. f. ironie în care se repetă ceea ce altul a zis, sau ar fi putut spune, imitându-i vocea, gesturile. (< fr. mimèse, gr. mimesis) Vezi definitia »

PIANÍSTICĂ s.f. Atitudine, ansamblu de mișcări ale unui pianist. [Pron. pia-. / cf. it. pianistica]. Vezi definitia »