Definita cuvantului ceriu
CERIU (‹ fr. {i}; {s} lat. Ceres) s. n. Element chimic (Ce; nr. at. 58, m. at. 140,12; p. t. 807 ºC, p. f. 3.468 ºC) din familia lantanoidelor, moale, ductil și strălucitor. Este folosit (aliat cu lantan și fier) la fabricarea pietrelor de brichetă (aliat cu cobalt), la confecționarea magneților permanenți, în metalurgie. A fost descoperit de M.H. Klaproth, W. Hisinger, J.J. Berzelius în 1803.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu ceriu
PETITÓRIU, -IE adj. (despre o cerere) prin care se cere unei instanțe recunoașterea proprietății sau a unui alt drept. (< fr. pétitoire, lat. petitorius) Vezi definitia »
PERIHÉLIU s.n. (op. afeliu) Punctul cel mai apropiat de Soare de pe orbita unei planete; timpul în care planeta respectivă se află în acest punct. [Pron. -liu, var. perihelie s.f. /< fr. périhélie, germ. Perihelium, cf. gr. peri – împrejur, helios – Soare]. Vezi definitia »
jăpíu, jăpíi, s.m. (reg.) 1. găman, mâncău. 2. ciocoi. Vezi definitia »
CHERESTEGÍU, cherestegii, s. m. Negustor de cherestea; persoană care lucrează cherestea. [Var.: chiristigíu s. m.] – Din tc. keresteci. Vezi definitia »
TINICHIGÍU, tinichigii, s. m. Meseriaș, muncitor care lucrează sau repară obiecte de tinichea, sârmă, bare metalice etc. – Din tc. tenekeci. Vezi definitia »