LOCUÍ, locuiesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuința undeva; a sta, a ședea undeva, a domicilia. 2.Tranz. (Înv.) A așeza pe cineva într-un loc; a stabili, a coloniza. – Din magh. lakni (după loc). Vezi definitia »

chefeluí, chefeluiésc, vb. IV (reg.) 1. a peria. 2. a bate, a chelfăni (pe cineva). Vezi definitia »

vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă Vezi definitia »

povinuí, povinuiésc, vb. IV refl. (înv.) a se supune (cineva), a da ascultare (cuiva), a asculta (de sau pe cineva). Vezi definitia »

bipui, bipuiesc v. t. a da un bip / bipuri, a apela de pe un telefon mobil o altă persoană cu telefon mobil, fără a afectua propriu-zis o convorbire telefonică. Vezi definitia »