sarangéle s.n. pl. (înv.) 1. cea mai veche cavalerie turcească (înlocuită cu corpul spahiilor). 2. corp de călăreți români (vreo 500) denumiți și sărăcei. Vezi definitia »

BABELE, vf. în N masivului Bucegi, între Ialomița și Valea Jepilor. Alt.: 2.292 m. Denumit astfel după formele specifice („ciuperci uriașe”) pe care le-au luat „conglomeratele de Bucegi” și gresiile, în urma acțiunii de modelare complexă (eoliană, șiroire, eroziune diferențială). Important obiectiv turisti; cabană; punct final de telecabină legat de Bușteni, dat în folosință în 1978 (lungime 4.350 m) și punct de plecare a telecabinei spre hotelul „Peștera” din apropierea Peșterii Ialomiței (dată în exploatare în 1982, cu o lungime de 2.600 m). Vezi definitia »

TÚLE (formă de imperativ) v. tuli. (Pop. și fam.; în expr.) A o tuli (la sau de fugă sau la sănătoasa) = a fugi (repede și pe furiș), a o șterge. Tule-o! sau tulea! = pleacă imediat (și repede)! fugi! șterge-o! întinde-o! [Imper. și: tule, tulea] [DEX '96] Vezi definitia »

CĂLĂȚELE, com. în jud. Cluj; 3.130 loc. (1991). Stație de c. f. Vezi definitia »

ghiliméle s. f. pl. – Semn de punctuație în formă de virgule, semnele citării. Fr. guillemets, prin intermediul unui sing. nefolosit, ghilimea. Vezi definitia »