Definita cuvantului tânguitor
TÂNGUITÓR, -OÁRE, tânguitori, -oare, adj. (Despre sunete, glasuri etc.) Care se tânguiește; plin de durere; plângător, jalnic, tânguios. ♦ Trist. [Pr.: -gu-i-] – Tângui + suf. -tor.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tânguitor
BRIOSPÓR s. m. celulă reproducătoare asexuată specifică briofitelor. (< fr. bryospore) Vezi definitia »
DEVIATÓR, -OÁRE I. adj. care produce o deviație. II. s. m. f. membru al unui partid, care se abate de la linia politică a partidului său; deviaționist. III. s. n. dispozitiv care modifică direcția de tracțiune a turboreactoarelor, permițând frânarea avionului. (< fr. déviateur) Vezi definitia »
ULTERIÓR, -OÁRĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se întâmplă mai târziu (în raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmează după ceva sau după cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] – Din fr. ultérieur, lat. ulterior. Vezi definitia »
ÉFOR, efori, s. m. 1. Membru în consiliul de conducere al unei eforii; epitrop. 2. Nume dat în Sparta antică fiecăruia din cei cinci magistrați cu largi atribuții în politica internă și externă a statului. – Din ngr. éforos. Vezi definitia »
fârțâitór, fârțâitoáre, adj. (reg.) care n-are astâmpăr; fâțâitor. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z