FENANTRÉN s. n. hidrocarbură aromatică polinucleară, substanță cristalină, incoloră, din gudroanele de pământ, folosită în industria coloranților, a produselor cosmetice etc. (< fr. phénanthrène) Vezi definitia »

TUSIGÉN, -Ă adj. Care produce tuse. [< fr. tussigène, cf. lat. tussis – tuse, gr. gennan – a produce]. Vezi definitia »

MORFOGÉN, -Ă adj. (Fiziol.; despre acțiuni sau funcțiuni) Care intervine în creștere. [< fr. morphogène]. Vezi definitia »

ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o] – Din fr. abiogène. Vezi definitia »

ANOFELOGÉN, -Ă adj. (Despre terenuri, bălți) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. [< fr. anophélogène]. Vezi definitia »