trohéu (-éi), s. m. – Picior de vers format dintr-o silabă lungă și una scurtă. Fr. trochée, cu pronunțare ngr. – Der. trohaic, adj. (format din trohei). Vezi definitia »

zeu din egiptul antic cu capul de hipopotam[behemot, de unde ii si vine numele]si corp de om Vezi definitia »

PERONÉU, peronee, s. n. Os lung și subțire al scheletului (uman), situat între genunchi și gleznă, care se articulează cu tibia și cu metatarsul, împreună cu care formează scheletul gambei. – Din fr. péroné. Vezi definitia »

VANDEÉU, -Ă adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Vandeea. 2. (răsculat regalist) din provinciile de apus din Franța în timpul Revoluției. (< fr. vandéeu) Vezi definitia »

a da cu barda-n Dumnezeu expr. (pop.) a acționa fără scrupule. Vezi definitia »