gafeuză [pron. gaföză] (feu-ză) s. f., g.-d. art. gafeuzei; pl. gafeuze Vezi definitia »

METAGENÉZĂ s.f. 1. (Biol.) Alternanța a două generații: sexuată și asexuată. 2. (Petr.) Faza finală a procesului de încarbonizare. [< fr. métagenèse, cf. gr. meta – după, genesis – generație]. Vezi definitia »

VITRÍNĂ s. f. 1. spațiu într-un magazin destinat expunerii de mărfuri care să poată fi văzute din stradă. 2. mobilă cu geamuri în care se țin cristaluri, bibelouri etc. (< fr. vitrine) Vezi definitia »

scárpă (-pe), s. f. – 1. Escarpen, papuc. – 2. Pantof vechi. – It. scarpa. Sec. XIX, înv. – Der. scarpete (var. scarpet), s. m., din it. scarpetta; scarpin, s. m., din it. scarpino prin ngr. σϰαρπίνι (Cihac, II, 696; Scriban), sec. XIX, înv., cf. mr. scarpinia; sgarbură (var. zgarbură), s. f. (încălțăminte), sec. XVI, înv., format după un pl. n. *scarpuri (Tiktin; Bogrea, Dacor., III, 748), și probabil intrat în rom. indirect. Vezi definitia »

POIÁNĂ, poieni, s. f. Suprafață de teren în interiorul unei păduri, lipsită de copaci și acoperită cu iarbă și cu flori; luminiș. [Pr.: po-ia-. – Pl. și: poiene] – Din sl. poljana. Vezi definitia »