nicoreáță (nicoréțe), s. f. – Varietate de ciuperci (Lentinus cochleatus). Origine necunoscută. Cihac, II, 216, îl pune în legătură cu sl. niknoti „a încolți”. – Var. nicorete, s. m. (ciuperci comestibile, Thicholoma Georgii, Clitopilus prunus). Vezi definitia »

CÉTINĂ, cetini, s. f. 1. Ramură, creangă de brad; p. ext. brad. ♦ Nume dat speciilor de arbori și de tufe din clasa coniferelor. 2. Compus: cetină-de-negi = mic arbust rășinos ornamental din familia pinaceelor, totdeauna verde, cu tulpini culcate, foarte ramificate, cu frunze solzoase și cu flori dioice sau monoice (Juniperus sabina). [Pl. și: cetine] – Din bg., scr. četina. Vezi definitia »

RICÍNĂ s. f. toxină vegetală din semințele de ricin, care aglutinează globulele sângelui. (< it. ricina) Vezi definitia »

văcúță s. {., g.-d. art. văcúței; pl. văcúțe Vezi definitia »

AUTOGÉNĂ, autogene, adj. (În sintagma) Sudură autogenă = tip de sudură care folosește căldura produsă prin arderea acetilenei în oxigen. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogéne. Vezi definitia »