DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia. Vezi definitia »

vánă s. f., g.-d. art. vánei; pl. 'vane Vezi definitia »

DEDÍȚĂ, dedițe, s. f. (Bot.) Dedițel. – Din sl. dedica. Vezi definitia »

ȚÚICĂ, țuici, s. f. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. ◊ Cazan de țuică = alambic. ◊ Expr. (Pop.) Cu țuica în nas = afumat, amețit, beat. ♦ Cantitate de țuică care încape într-un pahar. – Cf. scr. cujka. Vezi definitia »

IZOPLÉTĂ s.f. (Met.) Linie care unește pe o hartă punctele de egală valoare ale diverselor elemente meteorologice. [Var. isopletă s.f. / < fr. isoplèthe]. Vezi definitia »