LAVÉTĂ s. f. cârpă de șters (motoarele, vasele de bucătărie etc.). (< fr. lavette) Vezi definitia »

RĂPCIÚGĂ s. f. 1. Boală contagioasă (la cai), caracterizată prin ulcerații pe mucoasa nazală, respirație grea etc.; morvă. 2. Epitet dat unui animal slab, neîngrijit, bolnav, bătrân. – Et. nec. Vezi definitia »

CLAPÉTĂ s.f. Parte mobilă a unei supape. [Cf. fr. clapet]. Vezi definitia »

OPRITÚRĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură. Vezi definitia »

MORTIÉRĂ s. f. 1. deschidere îngustă în zidul unei fortificații, care permite apărătorilor să tragă cu arma. 2. v. mortier. (< fr. meurtrière) Vezi definitia »