SPÁNGĂ, spăngi, s. f. (Înv.) Spadă. ♦ Baionetă. [Var.: spágă, șpágă, șpángă s. f.] – Cf. rus. șpaga. Vezi definitia »

HEMOCULTÚRĂ, hemoculturi, s. f. Cultivare și identificare a unor germeni patogeni din sânge prin însămânțarea sângelui pe un mediu de cultură. – Din fr. hémoculture. Vezi definitia »

năzbấcă s.f. (reg.) 1. neplăcere, supărare, necaz. 2. nărav. Vezi definitia »

VOCÁLĂ, vocale, s. f. (Fon.) Sunet al vorbirii la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. ◊ Vocală neutră = structură vocalică ce se caracterizează prin formanți situați la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. – Din lat. vocalis, germ. Vokal. Vezi definitia »

BIÉLĂ s. f. organ de mașină care transmite mișcarea unei alte piese sau transformă o formă de mișcare în alta. (< fr. bielle) Vezi definitia »