póteră (pótere), s. f. – Patrulă, rond, grup de urmăritori ai unui evadat. Sl. potĕra „persecuție” (Miklosich, Lexicon, 648; Cihac, II, 281), cf. bg. poter, sb. potjera, slov. potir, megl. putirés „a prinde”. – Der. poteraș, s. m. (polițai, ipistat). Vezi definitia »

SÍXTĂ s.f. Una dintre cele opt poziții simple (de apărare) la scrimă. [< fr. sixte, cf. lat. sextus – al șaselea]. Vezi definitia »

vagínă (teacă Ia frunză) s. f., g.-d. art. vagínei; pl. vagíne Vezi definitia »

ACIDOCETÓZĂ s. f. boală în care sunt asociate acetonemia și acidoza. (< fr. acido-cétose) Vezi definitia »

CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți. [Pr.: -bri-o-. – Var.: gabriolétă s. f.] – Fr. cabriolet. Vezi definitia »