ÎNTREȚÍNE vb. III. 1. tr. A păstra în stare bună. 2. tr., refl. A da, a asigura cuiva sau a-și asigura mijloacele de trai necesare. 3. tr. A alimenta, a susține (arderea). 4. refl. A sta de vorbă, a conversa cu cineva. [P.i. întrețín, conj. -țină. / după fr. entretenir]. Vezi definitia »

DEAMBULAȚIÚNE s.f. v. deambulație. Vezi definitia »

SCIZIÚNE, sciziuni, s. f. Despărțire, ruptură, dezbinare intervenită pe chestiuni de principiu între persoane sau grupuri de persoane care formau înainte un întreg organizat. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. scission, lat. scissio, -onis. Vezi definitia »

CONVICȚIÚNE s. f. (livr.) convingere. (< fr. conviction, lat. convictio) Vezi definitia »

SUCUSIÚNE, s. f. (Med.) Metodă de punere în evidență a unei cantități de lichid liber amestecat cu un gaz dintr-un organ cavitar prin clătinarea bolnavului. [Pr.: -si-u-] – Din fr. succusion. Vezi definitia »