TRIBRÁH s. m. picior de vers greco-latin din trei silabe scurte. (< fr. tribraque) Vezi definitia »

ȘAH, (1) șahi, s. m., (2) șahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranii Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; șahinșah. 2. S. n. Joc de origine orientală care se dispută între două persoane, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele, alternativ albe și negre, cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului; p. ext. tabla și piesele care servesc la joc; șatrange. ♦ Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a pune în pericol regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. șah. Cf. germ. Schach. Vezi definitia »

AMAN ALLAH (AMANULLAH) KHAN, emir (1919-1926), padișah (1926-1929) al Afghanistanului. A purtat un război de eliberare împotriva dominației britanice, obținînd recunoașterea independenței țării (1919). Inițiatorul unor reforme legislative, economice și sociale. Silit să abdice în urma unor revolte (1929), a emigrat. Vezi definitia »

VAH interj. (Rar) Ah! vai! – Cf. tc. vah, ngr. váh. Vezi definitia »

PADIȘÁH, padișahi, s. m. Titlu purtat (în trecut) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu; persoană purtând acest titlu. – Din tc. pādișāh, fr. padisah. Vezi definitia »