țuț adj. invar. bun; frumos; de calitate superioară; excelent. Vezi definitia »

podișorúț, podișorúțe, s.n. (reg.) nișă mică, firidă mică, podișor mic. Vezi definitia »

sfetagoréț, sfetagoréți și sfetagoríți, s.m. (înv.) călugăr de la Sfântul Munte. Vezi definitia »

FĂCĂLÉȚ, făcălețe, s. n. Băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea. – Cf. magh. fakalán. Vezi definitia »

CLEANȚ, cleanțuri, s. n. (Reg.) Stâncă prăpăstioasă; colț de stâncă. – Sb. klanac. Vezi definitia »