șpraițuí, șpraițuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre pereții unei săpături, despre porțiuni dintr-o construcție) a sprijini cu proptele. 2. (despre buștenii care urmează să fie tăiați cu gaterul) a înțepeni folosind proptele. 3. (în forma: șprăițui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse dispuse la anumite intervale. 4. (în forma: șprăițui; despre pereți) a acoperi cu șipci; a șipcui. 5. (despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronțui, a șpronța. Vezi definitia »

nemuí, nemuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se înrudi, a fi rudă cu ... Vezi definitia »

TEHÚI², -IE, tehui, adj. (Reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – Cf. magh. tahonya. „trândav”. Vezi definitia »

(?) HURȚUPÚI s.n. (Reg.) Un fel de omletă făcută în Ardeal, mai ales în zona Toplița. Vezi definitia »

răciúi, răciúiuri, s.n. (reg.) plasă de prins raci. Vezi definitia »