irosí (irosésc, irosít), vb. – A consuma, a cheltui, a prăpădi, a risipi. – Var. (f)i(e)rosi. Probabil de la afierosi „a risipi”, cu pierderea lui a- ca în (a)coperi, (a)menința, (a)mesteca etc. Pierderea lui f-, prin intermediul unei faze h-, este normală în fața lui i, cf. fi › hi, fier › hier, fireș › hireș etc. Cihac, II, 660 (urmat de DAR și Scriban) pleacă de la ngr. φυραίνω, aorist φύραισα „a se micșora”, care pare a se potrivi și mai puțin, formal și semantic. Der. propusă de Tiktin, de la ierosi „a consacra” ‹ ngr. ἰερώνω (care este forma simplă de la afierosi) nu pare probabilă, întrucît acest cuvînt nu a avut nici o circulație populară. – Der. (f)iroseală, s. f. (risipă). Vezi definitia »

dolosí (-sésc, -it), vb. – (Olt.) A calma. Creație expresivă, cf. domoli. Vezi definitia »

DOSÍ, dosesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) sustrage vederii altora; a (se) ascunde. 2. Tranz. (Pop. și fam.) A fura ceva (ascunzând). 3. Tranz. și intranz. (Înv.) A o lua la fugă; a fugi. – Din dos. Vezi definitia »

sâcâldisí, sâcâldisésc, vb. IV (înv.) 1. a constrânge. 2. (refl.; în forma: sicâldisi) a se plictisi. Vezi definitia »

PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Grecism înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). Vezi definitia »