SESTÉRȚ, sesterți, s. m. Monedă romană de argint, mai târziu de bronz, subdiviziune a dinarului. [Var.: (înv.) sestérțiu s. n.] – Din lat. sestertius. Vezi definitia »

CARABĂȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larvă acvatică a unor insecte. [Var.: carabéte s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

șvaiț, -ă, adj. 1. (reg.; despre părul sau culoarea cailor; despre cai) tărcat (cu pete albe). 2. (adv.; pe lângă adjectivul „îmbrăcat”) bălțat. Vezi definitia »

ZBANȚ² s. n. ~. (din sl. banci, pl. de la banc) Vezi definitia »

pestilénț s.m. (înv.) plantă erbacee, cu flori albe-gălbui dispuse în mici capitule; cucuruz. Vezi definitia »