căpăț s.n. (reg. înv.) măsură de lemn cu care se ia vama la moară; căpete, căuș, gâf, mertic. Vezi definitia »

jbliț, jblițuri s. n. lanț de sârmă din vârful prăjinii hingherului. Vezi definitia »

copiléț, copiléți, s.m. (reg.) 1. mlădiță, pui, lăstar (de porumb). 2. (la pl.) căpriori alipiți la spatele caselor țărănești. Vezi definitia »

ȘPIȚ¹, șpiți, s. m. Numele unei rase de câini de talie mică, cu păr pufos, cu urechi drepte și bot ascuțit; câine din această rasă. – Din germ. Spitz. Vezi definitia »

LĂCULÉȚ, lăculețe, s. n. Lăcușor. – Lac¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »