REPERTÓRIU s.n. 1. Caiet, registru în care se înscriu (alfabetic) date, nume etc. pentru a putea fi ușor găsite; repertoar. 2. Totalitatea pieselor, operelor jucate într-o stagiune sau în cadrul unui teatru. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [Pron. -riu, var. repertor s.n. / cf. fr. répertoire, lat. repertorium]. Vezi definitia »

hasichíu, hasichíi, s.m. (înv.) soldat turc din garda seraiului; bostangiu, baltagiu. Vezi definitia »

boccíu (boccíi), s. m. – 1. Latrinar, vidanjor. – 2. Grosolan, necioplit. Tc. boǵçi (Șeineanu, II, 55). Vezi definitia »

stâncíu, stâncíe, adj. (înv.; despre munți, terenuri) stâncos. Vezi definitia »

CONTÁGIU s.n. (Latinism) Contagiune. [Pron. -giu. / cf. it. contagio, lat. contagium]. Vezi definitia »