CRÓTĂ s. f. vechi instrument de coarde cu arcuș, cutie ovoidală cu fundul plat, cu 3-6 coarde, pe care arcușul le făcea să vibreze simultan, la populațiile britanice din Țara Galilor; crut. (< it. crotta) Vezi definitia »

MẤNECĂ, mâneci, s. f. 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (în întregime sau în parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a insista, a stărui (pe lângă cineva) pentru a obține ceva; b) a atrage atenția (cuiva) că minte sau exagerează. A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat. A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli. A scoate din mânecă = a inventa la repezeală o explicație, o soluție etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive în formă de mânecă (1). 3. (Înv.) Flanc, aripă a unei armate. [Var.: (reg.) mấnică s. f.] – Lat. manica. Vezi definitia »

STATÍSTICĂ s.f. 1. Știință care, folosind calculul probabilităților, studiază fenomenele de masă din punct de vedere cantitativ. 2. Statistică matematică = ramură a matematicii care elaborează noțiunile și metodele specifice studiului statistic al colectivităților. 3. Numărătoare, socoteală, recensământ. 4. Evidență numerică a unor fenomene izolate sau de masă. [Gen. -cii. / cf. fr. statistique, it. statistica]. Vezi definitia »

ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance. Vezi definitia »

PĂINJENÍȚĂ, păinjenițe, s. f. (Rar) Femela păianjenului (1). [Pr.: pă-in-] – Păinjen + suf. -iță. Vezi definitia »