TORÍT s.n. (Min.) Silicat natural de toriu, puternic radioactiv. [< fr. thorite]. Vezi definitia »

SUFÍT s.n. Ornament din var și nisip, executat în special pe tavan. [< it. soffita]. Vezi definitia »

CLORÍT, cloriți, s. m. Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde. – Din fr. chlorite. Vezi definitia »

călărit s. n. sg. (er.) act sexual. Vezi definitia »

PLEOȘTÍT, -Ă, pleoștiți, -te, adj. 1. Lăsat într-o parte sau în jos; deplasat, deformat; turtit, strivit. ♦ Aplecat prin dărăpănare, distrugere, năruire. 2. Fig. (Fam.) Abătut, deprimat, descurajat, dezumflat. – V. pleoști. Vezi definitia »