GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împreuna (spre a se reproduce). – Din sl. goniti. Vezi definitia »

răstigní (răstignésc, răstignít), vb. – A crucifica. Sl. rastęgnąti „a sili” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 368). – Der. răstignitor, s. m. (crucificator), înv.; răstignitură, s. f. (crucificare), înv. Vezi definitia »

țehní (-nésc, -ít), vb. – A lătra, a hămăi. – Var. țîhni. Mag. csehelni (Cihac, II, 434). Vezi definitia »

nănăní, nănănésc, vb. IV (reg.) a îngâna un cântec de leagăn; a nănăi. Vezi definitia »

HOMINIÉNI s.m.pl. Familie de primate având ca tip omul și care cuprinde formele fosile intermediare de la antropoide la omul actual. [Sg. hominian. [< fr. hominiens]. Vezi definitia »