rânuí, rânuiésc, vb. IV (reg.) a da drumul lemnelor pe jilip. Vezi definitia »

bruftui, bruftuiesc, v. t. 1. a certa, a dojeni. 2. a brusca (pe cineva). Vezi definitia »

INSTRUÍ, instruiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti într-un domeniu; a învăța, a se cultiva. 2. Tranz. A pregăti ostașii în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. Tranz. (Jur.) A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii). – Din fr. instruire, lat. instruere. Vezi definitia »

miermuí, miermuiésc, vb. IV (reg.) a risipi, a prăpădi averea. Vezi definitia »

jumurluí, pers. 3 sg. jumúrluie, vb. IV (reg.; despre porci) a scurma în noroi după grăunțe; a jimui. Vezi definitia »