VOZÎ́, vozăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. Vezi definitia »

omorî (omór, -ít), vb. – A ucide. – Var. (înv.) umori. Mr. mor(omurescu), (o)murire. Sl. umoriti (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 227), cf. bg. omorjavam. Cuvînt de uz general (ALR, I, 289-90). – Der. omor, s. n. (moarte, omucidere, asasinat); omorîtor, adj. (ucigaș, asasin); omorîciune, s. f. (înv., moarte). Vezi definitia »

vîrî (-r, -ît), vb. – A introduce, a băga. Sl. vrĕti „a închide” (Cihac, II, 457; Tiktin), cf. rus. vrytĭ „a introduce”. Vezi definitia »

zăvor'î (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvor'î 1 pl. zăvor'âtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvor'âse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvor'ând; part. zăvor'ât Vezi definitia »

TÂRÎ́, târăsc, vb. IV. 1. Tranz. A mișca un lucru (greu) dintr-un loc în altul, trăgându-l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal. ◊ Expr. A târî barca pe uscat = a trăi greu. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. ♦ Fig. A îndemna, a împinge spre ceva (reprobabil); a antrena. 2. Refl. A merge, a înainta cu greu atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a înainta prin mișcări specifice, cu trupul lipit de pământ. ♦ A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele. 3. Refl. (Despre obiecte care atârnă) A atinge pământul cu partea de jos, a se freca de pământ. – Din sl. trĕti. Vezi definitia »