TOPTÁNUL s. n. art. în loc. adj. și adv. v. TOPTAN. (Pop.; în loc. adj. și adv.) Cu toptanul = (care este) în cantitate mare, cu ridicata, cu grămada, angro; p. ext. (care este) foarte mult, din belșug. [DEX '98] Vezi definitia »

accentul Vezi definitia »

a vedea dincotro bate vântul expr. a intui evoluția evenimentelor. Vezi definitia »

pluralul de la colna Vezi definitia »

BRAHICAÚL, -Ă adj. cu tulpina scurtă; brevicaul. (< lat. brachycaulis) Vezi definitia »