MONOSILÁBIC, -Ă, monosilabici, -ce, adj. Care are o singură silabă; format din monosilabe. ♦ (Despre limbi) Format (mai ales) din cuvinte cu o singură silabă. – Din fr. monosyllabique. Vezi definitia »

ARITMÉTIC, -Ă I. adj. referitor la aritmetică. II. adv. prin procedee aritmetice. III. s. f. ramură a matematicii care studiază numerele și operațiile ce se pot face cu acestea. (< fr. arithmétique, lat. arithmeticus, gr. arithmetikos) Vezi definitia »

BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -ce, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) în a cărui compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Din fr. benzénique. Vezi definitia »

ESOTÉRIC, -Ă adj. v. ezoteric. Vezi definitia »

MORFOGENÉTIC, -Ă, morfogenetici, -ce, adj. 1. (Biol.) De morfogeneză (1); (rar) morfogen. 2. (Geol.) Care contribuie la crearea formelor de relief. – Din fr. morphogénétique. Vezi definitia »