după cât mă taie capul expr. din câte înțeleg eu, după cum cred eu. Vezi definitia »

CURMEZÍȘUL s. n. art. v. CURMÉZIȘ. De-a latul, transversal; pieziș. ◊ În lungiș și (în) curmeziș sau și (în) cruciș și (în) curmeziș = în lung și (în) lat, peste tot, pretutindeni. ◊ Loc. prep. În (sau de-a) curmezișul = în lat, în diagonală. ◊ Expr. A se pune în cruciș și în curmeziș (sau în curmeziș, de-a curmezișul) = a încerca prin orice mijloace să zădărnicească ceva, a împiedica pe cineva în acțiunile sale; a se opune. [Formă gramaticală; (substantivat) curmezișul] – [DEX '96] Vezi definitia »

Catehumenul (gr. κατηχούμενος) este persoana care, începând să aibă o atracție pentru creștinism și dorind să se boteze, primește învățătura creștină de la un catehet, de obicei cleric, rânduit de episcop sau de preot. În limbajul bisericesc de astăzi, și în funcție de uzul existent în diferite comunități ortodoxe, catehumen poate fi numit și acela care, venind dintr-o altă confesiune creștină, se pregătește de a intra în Biserica Ortodoxă prin primirea Sfântului și Marelui Mir. În Biserica veche catehumenatul putea dura luni sau chiar ani de zile, și începea prin supunerea catehumenilor la un prin ritual de exorcizare și renunțare la duhul lumii. În acest răstimp, catehumenul putea participa la unele slujbe ale Bisericii, dar nu și la Sfânta Împărtășanie – această însemnare se păstrează până astăzi în Sfânta Liturghie, unde, după citirea Evangheliei și predică, catehumenii erau invitați să se retragă. De asemenea, catehumenii participau în mod regulat la inițierea în învățătura creștină dată de un catehet. După ce timp de mai multe secole, instituția catehumenatului a dispărut aproape complet prin generalizarea practicii botezului pruncilor, astăzi ea reapare în special prin convertirile de adulți în societățile occidentale secularizate și descreștinate. Vezi definitia »

CARUNCUL, -Ă (‹ fr., engl.; {s} lat. caruncula „bucată de carne”) s. f. și n. 1. S. f. Excrescență cărnoasă, mai ales la semințe, neprotejată de învelișuri. 2. S. n. Formațiune anatomică de forma unei mici excrescențe sau emunențe cărnoase (ex. c. lacrimal). 3. S. f. (ZOOL.) Proeminență cornoasă (sau cărnoasă), uneori colorată (roșie, neagră), care ornamentează capul, gîtul sau baza ciocului unor păsări (cazuar, curcan, cocoș, lebădă, porumbel ș.a.). Vezi definitia »

PREAMBÚL s. n. 1. parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, lucrări muzicale etc.; exordiu. ◊ ceea ce constituie partea premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc. 2. introducere la o lege, la un tratat internațional etc. în care se face expunerea de motive. (< fr. préambule) Vezi definitia »