trómbă (-be), s. f. – 1. Trompetă. – 2. Vîrtej, tub de ventilație a vapoarelor. Ngr. τρόμπα. Eset dubletul lui trompă, s. f. (canal interior; trompetă; Arg., nas), din fr. trompe; der. trompetă (mr. trumbetă), s. f., din fr. trompette (mr. din it. trombetta › ngr. τρουμπέτα); trompet (var. trompetaș), s. m. (trompetist). Vezi definitia »

gaélică (limbă) (ga-e-) s. f., g.-d. art. gaélicei Vezi definitia »

PRÁFTORIȚĂ, praftorițe, s. f. Pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură. ◊ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftură + suf. -iță. Vezi definitia »

RIZÁFCĂ s. f. v. rizeafcă. Vezi definitia »

NISTAGMOGRÁMĂ s. f. grafic obținut prin nistagmografie. (< fr. nystagmogramme) Vezi definitia »