SEMIÓTICĂ s.f. Semiologie (2). ♦ Orientare larg răspândită în gândirea teoretică contemporană, care studiază fenomenele și în special faptele de cultură ca sisteme de semnificare și procese de comunicare. [Gen. -cii. / < fr. sémiotique, cf. gr. semeiotike < semeion – semn]. Vezi definitia »

TROPĂÍTĂ s. f., prin analogie cu celelalte dansuri. v. TROPĂITA. s. f. sg. art. Numele unui dans popular românesc. [DEX '98] Vezi definitia »

POLIMIXÍNĂ s. f. antibiotic cu acțiune bactericidă asupra mai multor microbi, din diferite varietăți de bacili. (< fr. polymixine) Vezi definitia »

SENTINÉLĂ s.f. v. santinelă. Vezi definitia »

ELASTÓZĂ s. f. 1. degenerescență a țesutului elastic. 2. albumoză din elastină sub acțiunea acizilor sau enzimelor. (< fr. élastose) Vezi definitia »