naturalitáte s.f. (înv.) 1. drept de cetățenie. 2. naturalețe. 3. însușirea de a fi natural. Vezi definitia »

târnométe, târnoméți, s.m. (reg.) arătare, monstru. Vezi definitia »

TRANSCENDENTALITÁTE s. f. (Rar) Caracter transcendental. – Din engl. transcendentality. Vezi definitia »

OFICIALITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este oficial. ◊ (Jur.) Principiul oficialității = principiu potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală, precum și instanțele penale, pot să săvârșească din oficiu orice act care intră în competența lor. 2. (La pl.) Autoritățile oficiale ale unui stat, ale unui oraș. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. officialité]. Vezi definitia »

FÁNTE s.m. 1. (Fam.) Om ușuratic, încrezut; tânăr exagerat de elegant; filfizon. 2. Valet (la cărțile de joc). [< it. fante]. Vezi definitia »