SINGULARITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este singular; unicitate. (p. ext.) bizarerie, ciudățenie. (< fr. singularité, lat. singularitas) Vezi definitia »

EXIGIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi exigibil. – Din fr. exigibilité. Vezi definitia »

PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. Vezi definitia »

ARĂBÉȘTE adv. Ca arabii, în felul sau în limba arabilor. – Arab + suf. -ește. Vezi definitia »

lipseste cuvantul in limba romana. Lipsesc inca multe notiuni, ce se pot exprima intr-un cuvant Vezi definitia »