INERÉNȚĂ s. f. 1. calitatea, starea a ceea ce este inerent. 2. caracteristică a unei relații de reciprocitate între două categorii sintactice presupuse în cadrul aceleiași unități. (< fr. inhérence) Vezi definitia »

AURÍCULĂ s. f. pavilionul urechii. (< fr. auricule, lat. auricula) Vezi definitia »

ZECIUIÁLĂ, zeciuieli, s. f. (înv.) Dare anuală reprezentând a zecea parte din recolta de cereale, de vite etc.; dijmă. ♦ A zecea parte din produsele obținute (prin muncă), care se predă cuiva (sau pe care o revendică sau o ia cu forța cineva) ca răsplată, salariu, uium etc. [Pr.: -ciu-ia-] – Zeciui + suf. -eală. Vezi definitia »

STAMÍNĂ s. f. organ mascul de reproducere al florii, care conține polenul. (< lat. stamen) Vezi definitia »

ARMÓNICĂ s. f. 1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibrația unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual. 2. muzicuță (de gură). (< germ. Harmonika, it. armonica) Vezi definitia »