TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic. Vezi definitia »

chíci (-uri), s.n. – Tufiș, desiș, hățiș. Sl. kiće „crengi” (DAR). Cuvînt rar, de la care pare a deriva chichiriș, s.n. (Banat, pădure, hățiș) pe care DAR preferă să-l pună în legătură cu mag. tekerős „noduros”. Vezi definitia »

mușchéci adj. (reg.; despre cai) de statură mică, cu corpul și gâtul scurt. Vezi definitia »

ZGÂRIÉCI, zgârieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucată prismatică de lemn, în care se fixează două tije metalice cu vârf ascuțit și cu ajutorul căruia se trasează linii paralele pe fața unei piese de lemn. [Pr.: -ri-eci] – Zgâria + suf. -eci. Vezi definitia »

BORÁCI s. n. Unealtă portabilă, acționată manual, prevăzută cu un burghiu mișcat de o roată cu clichet și cu ajutorul căreia se dau găuri în piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ. Bohrer. Vezi definitia »