BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m., (3) blidare, s. n. 1. S. m. Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar. Vezi definitia »

PERMISIONÁR, permisionari, s. m. (Livr.) Soldat aflat în permisie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. permissionaire. Vezi definitia »

FURGONÁR,. furgonari, s. m. Militar care conduce un furgon. – Furgon + suf. -ar. Vezi definitia »

PUPILÁR², -Ă adj. referitor la pupil. (< fr. pupillaire, lat. pupillaris) Vezi definitia »

focár², focáre, s.n. (înv.) 1. foc mare (în care se ardeau osândiții); rug. 2. (fig.) nenorocire, amar. Vezi definitia »