RADIOTÉHNICĂ s.f. 1. Tehnica emisiunii, a recepției și a utilizării undelor electromagnetice de înaltă frecvență. 2. Tehnica fabricării aparatajului pentru radiocomunicații. [Gen. -cii. / cf. fr. radiotechnique]. Vezi definitia »

RENDZÍNĂ s. f. sol calcaros, format într-un climat umed, sub o vegetație ierboasă. (< fr. rendzine) Vezi definitia »

SCIZÚRĂ s.f. (Anat.) Fisură pe suprafața unui organ; crăpătură. [< fr. scissure, cf. lat. scissura]. Vezi definitia »

TUBERCULÍNĂ s. f. toxină secretată de bacilul Koch. (< fr. tuberculine) Vezi definitia »

BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare cu care se leagă femeile la cap sau pe care o poartă pe spate. – Comp. bg. podbradka. Vezi definitia »