gârbáci (gârbáce), s. n. – Bici. – Mr. gărbace, megl. grăbaci. Tc. kirbaç (Meyer 119; Șeineanu, II, 176; Berneker 568; Lokotsch 1378), cf. ngr. ϰουρμπάτσι, alb. gërbac, bg. gărbač, sb., rut. korbač, pol. karbacz, mag. korbács, germ. Karbatsche (› fr. cravache), sp. corbacho (› fr. courbache), cf. Eguilaz 382. Din forma mag. provine var. corbaci, dublet folosit în Trans. (Gáldi, Dict., 121). Este dublet al lui cravașe, s. f. (bici), din fr. cravache, cu der. cravașa, vb. (a bate cu biciul). Vezi definitia »

scăunéci, scăunéce, s.n. 1. (pop.) scaun mic; scăunaș. 2. (reg.) parte a unei unelte pe care se sprijină sau în care se fixează întreaga unealtă. Vezi definitia »

nimicuicí, nimicuicésc, vb. IV (înv.) 1. a nimici, a spulbera; a face să-și piardă valabilitatea, a face să-și înceteze aplicarea. 2. a (se) desconsidera, a (se) înjosi, a (se) umili. Vezi definitia »

BRÂNC͹, vb. IV. v. îmbrânci. Vezi definitia »

otincí, otincésc, vb. IV (reg.) 1. a lega firele rupte de natra războiului. 2. a lega strâns cu otincul. 3. a urni cu o pârghie. 4. a pune o greutate mai mare pe cel mai puternic. Vezi definitia »