ALÁC s. n. Specie de grâu foarte rezistentă, cu un singur bob în spiculeț, care se cultivă în regiunile muntoase (Triticum monococcum). – Cf. magh. alakor. Vezi definitia »

TABÁC¹, tabacuri, s. n. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak. Vezi definitia »

tiriác (-curi), s. n. – Preparat medicinal cu opiu. – Var. teriac. Mr. tiriacă. Gr. θηριάϰι, prin intermediul tc. (arab.) tiriak (Șeineanu, II, 362), cf. bg., sb. terijak. – Der. teriachiu, s. m. (opioman; bețiv), din tc. tiriaki, înv. Vezi definitia »

școlopác, școlopáci, s.m. (înv.) sitar. Vezi definitia »

AMONIÁC s. n. gaz incolor, sufocant, cu miros înțepător, înecăcios, combinație a hidrogenului cu azotul. (< fr. ammoniac) Vezi definitia »