TRANSFÚG, -Ă, transfugi, -ge, s. m. și f. Militar care săvârșește un act de trădare, trecând în tabăra inamică; p. ext. persoană care își părăsește în mod ilegal țara, partidul etc. – Din fr. transfuge, lat. transfuga. Vezi definitia »

cordiúg, s. m. – Aftă. – Var. cord(i)uc, curduc. Rut. kordjuk (DAR). În Mold. Vezi definitia »

cordiúg s.m. sg. (reg.) umflătură pe limbă la vite; cobe, broască, pușchea. Vezi definitia »

TĂVĂLÚG, tăvălugi, s. m. 1. Unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulți cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ și la netezirea și tasarea solului înainte și după însămânțare; cilindru greu, folosit la anumite mașini pentru fărâmare, îndesare, nivelare etc. ◊ Expr. A se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a tăvălugul (sau, adverbial, tăvălug) = a se duce (sau a face pe cineva să se ducă) de-a rostogolul. 2. Instrument rudimentar de treierat. [Pl. și: (n.) tăvăluguri. – Var. tăvălúc s. m.] – Tăvăli + suf. -ug. Vezi definitia »

chelșug, s. n. sg. monede, mărunțiș Vezi definitia »